Revista Atheneum

Editoriale Revista Atheneum

Sectiune Angela Tapu

Eseuri Culturale

Articole din Revista Atheneum

Pe plaja pustie

Submitted by on

Nu se vedea ţipenie de om. Pe nisipul răscolit se aflau mormane de gunoi, sticle sparte, resturi de mâncare – un tablou al devastării. Foarte devreme în acea dimineaţă de noiembrie din anul 1975 a fost descoperit printre dune un cadavru. Corpul dezbrăcat pe jumătate fusese spintecat de lovituri de cuţit date în serie. După înclinaţia capului, cu ţeasta desfigurată, se putea presupune că pneurile unui vehicul îl călcaseră pe obraji. În ciuda maltratării, leşul a fost relativ repede identificat, chipul posomorât al lui Pier Paolo Pasolini era...

Articole Atheneum: 

IV. Călătorie spre locul inimii

Submitted by on

Schitul Sihla şi duhul Cuvioasei Teodora

Urcuşul de la Sihăstria la Sihla, prin pădure, nu este deloc uşor. Respiraţia ameninţă coşul pieptului să se spargă, iar când crezi că ai atins coama dealului, eşti încă departe de acest punct, fapt care te poate dispera la un moment dat... Dar dacă atât de dificil este un urcuş fizic, cât de greu este totuşi urcuşul duhovnicesc, care după multe ispite şi încercări lasă fiinţa omului să se...

Articole Atheneum: 

Cultul Creştin după Evanghelie

Submitted by on

Adepţii acestui cult consideră că au avut antecesori în întreaga istorie a creştinismului, numindu-i "creştini liberi", şi susţin că aceştia răspândeau deja Cuvântul lui Dumnezeu. Identitatea acestora a venit de la sine odată cu traducerea Bibliei în diverse limbi, începând cu Reforma. Sub influenţa unor misionari străini, cultul face adepţi şi în România (Bucureşti,1899). Mişcarea este recunoscută de statul român în anul 1933 - dar sunt constrânşi să fuzioneze cu "creştinii după Scriptură" chiar dacă se diferenţiază de aceştia prin faptul că CDE nu acceptă botezul decât odată cu...

Articole Atheneum: 

Istorie pe orizontală

Submitted by on

 

Menţionam într-un articol precedent că minţii umane îi place să dihotomeze. Ne ocupam acolo de polaritatea raţiune-imaginaţie; vom con-sidera acum perechea spaţiu-timp (ca sistem cartezian), la coordonatele lor direcţionale, orizontale şi verticale.

Timpul este dinamic, în mişcare, implică acţiune, modificare. Spaţiul este static, integrator, contemplativ şi prin definiţie, aistoric. Con-siderând două linii drepte şi poziţia lor, avem pe verticală un singur punct comun cu baza(o unitate de măsură, un fragment, corespunzător raţiunii), iar pe orizontală linia noastră se...

Articole Atheneum: 

a 27-a zi: TIMPUL

Submitted by on

  Timpul

Moş Timp când s-a născut, de unde vine,
Nimeni să afle rostul lui nu poate.
Dar lumea toată ştie, ca şi mine,
Că are patru fete minunate.

Cea mai vioaie este Primăvara.
Se plimbă peste câmpuri după flori
Şi cântă de trezeşte toată ţara,
De când apar în cale primii zori.

În urma ei porneşte sora Vară,
Zvârlind din frunze verzi peste noi toţi.
Înalţă ruguri mici în prag de seară,
Împrăştiind dogoarea la nepoţi.

Când vine ea, pe crengi fructe se-agaţă,
Iar florile

...

Articole Atheneum: 

Cămările sufletului

Submitted by on

Am primit pachetul cu cărţi de acasă şi desfac înfrigurata hârtia cenuşie. Ruptă de ţară, cea care îmi cumpără cărţile este sora mea: "Ce cărţi vrei să îţi iau?" şi eu răspund invariabil: " Ce crezi tu... Dar de la Humanitas".

În cutia de carton am şi câteva cărţi vechi, din cele lăsate acasă de mine şi care nu au încăput în bagaje; printre cărţile noi, am o carte chiar nou-nouţă, abea apărută în ţară, scrisă de Liiceanu. Ce ştiam despre el, ce ştiu despre el?!. "Un om deştept" e certitudinea ce mă face să mă imaginez în aceeaşi încăpere cu Liiceanu, timorată, complexată şi mută, incapabilă să încep o conversaţie. "Ce pot discuta eu cu un om atât de deştept?" El, discipolul lui Noica, el, ce ne-a oferit un discurs vibrant în "Apelul către lichele". Cum aş îndrăzni să deschid gura?! Şi încremenită în proiectul meu canadian, aşezată confortabil în fotoliu, aprind veioza. "Uşa interzisă" - citesc pe copertă şi, renunţând la orice început de conversaţie imaginară cu Liiceanu, deschid foile mătăsoase preferând să-l las să îmi povestească, iar eu să îl urmăresc admirativ, tăcută.

Articole Atheneum: 

Poveste neterminată cu pisică moartă

Submitted by on

Deşi neterminată, aşa cum specific şi în titlu, povestea a început într-o joi după-amiază, când Petrişor a' lui Chemeşe (Chemşe i se spunea în batjocură, numele neamului lor fiind Covată), hălăduind cum îi era obiceiul, prin Surpături, s-a întors în sat aducând cu el o pisică moartă şi, pe deasupra, neagră ca tăciunele.

- O ţinea, blăstămatul, de coadă. Cre' că moartă era; că nu mişca, nu nimic.

Şi nu minţea văduva lui Cocean. L-au văzut şi Pişcoi, Mălai, bătrânul Ţepeneag, Vornic, ba chiar şi Lae, căldărarul...

Articole Atheneum: 

Destinul călătoreşte cu clasa a doua

Submitted by on

Era o zi neobisnuit de caldă pentru sfârşitul lui septembrie, iar eu abia îmi târam picioarele pe asfaltul fierbinte. În Gara de Nord, zăpuşeala şi mirosul de transpiraţie făceau atmosfera de nerespirat.

- Uită-te fă pe unde mergi!... Un bărbat ţigănos ce târa un geamantan de vinilin răpciugos mă împinge cu umărul şi aproape îmi pierd echilibrul. Într-o alta zi, poate m-aş fi enervat şi poate i-aş fi şi răspuns, dar astăzi nu îmi mai pasă de nimic; o amorţeala ciudată înlocuise orice altă emoţie.

Tocmai avusesem...

Articole Atheneum: