Aşa şi-a denumit Adrian Dinu Rachieru cartea apărută în 2000, ca primă ediţie a acestei scrieri. în 2002, la aceeaşi editură 'Augusta', a aparut o a doua ediţie a cărţii, actualizată şi îmbogăţită. Motto-ul solemn, dar licărind speranţe nebănuite, semnat de un nume pregnant în istoria noastră, cel al lui Nicolae Iorga, face ca începutul să fie abrupt şi să ne ducă cu gândul la o mocnită chemare la luptă, care nu se lasă parcă strigată în gura mare, dar care se ghiceşte încă din titlul acestei cărţi, scrisă fără rezerve, de un om care, deşi cu peniţa în mână, arată ca un soldat cu baioneta în spate: 'O, clopote basarabene,/ Se va întoarce iar o zi/ în care vă veţi auzi/ Subt steagurile pământene?' O simplă lectură a eseurilor care compun cartea,
There are many indications that a very long time ago the people in the Carpathian Mountains had a lunar cycle, which used to begin by the end of February. What the religious spring festivals were in their times, we do not know. The Carpathian folklore, however, preserved for us a number of popular customs, legends, songs and dances whose...
M-am dezmeticit după sărbătorile care au trecut şi vreau să reînodăm firul comunicărilor scrise.
E păcat să nu vă spun şi vouă cu câtă bucurie a primit Max zăpada căzută în ultimele zile. O mogâldeaţă de animăluţ, Max ştie să trăiască bucuria iernii ca nimeni altul. În parc, el este în centrul atenţiei tuturor : de la cel cu ţâta-n gură, pân la cel cu barba sură. Face tumbe, alergări, rostogoliri, scurmă în zăpadă, se joacă cu copii, cu noi, cu toţi cei cărora le...
În pregătirea efortului maxim politic pe care suntem gata să-l facem la sfârşitul lunii viitoare )luarea deciziei dacă să ne pese sau nu de modul în care naţia română îşi va exprima opţiunile politice în alegeri) a avut loc un mic eveniment politico-cultural )mai bine invers, evit cacofonia...) într-o oarecare piaţă din Montreal. Piaţă de care nu am auzit până acum – şi probabil nu am fi auzit nici în restul zilelelor ce ne-au mai rămas de trăit pe pământ canadian. Piaţa respectivă a luat numele unei ţări despre care cam jumătate din populaţia Montrealului a auzit tot atât de mult precum am auzit noi despre piaţa respectivă. Restul ştiu că acea ţară care a dat un nume nou pieţii, România, este situată undeva „prin Rusia”. „Close enough”, cum zic canadienii ne-quebecoise.
Citeam zilele trecute un articol despre un anume concurs de fotografie din Franţa, concurs la care un fotograf român s-a situat pe un loc fruntaş. Articolul, scris şi el de către un fotograf profesionist român, avea un ton dulce amar şi mi-a incitat curiozitatea de la primele rânduri. Fotograful premiat era pe de o parte felicitat şi pe de altă parte criticat. Motivul? Tematica fotografiilor era ceva mai controversantă, dacă nu chiar jignitoare pentru ţara de baştină a fotografului premiat, România. Una dintre fotografii reda un câine vagabond devorând...
Articolul din numărul trecut a fost cam pesimist, spun unii. Aşa că, deşi au fost mulţi care m-au felicitat pentru el, am zis să las în această lună să ne zâmbească soarele, să ne bucurăm de vacanţă şi să spunem lucruri plăcute - de pe aici. La început, o să vă anunţ două activităţi pe care le propune Centrul.
Una din ale a fost anunţată şi anul trecut, este vorba de o excursie la Edmonton cu prilejul sărbătorii Moştenirii, despre care am mai vorbit şi cu alte prilejuri... Excursia nu s-a făcut, iar "duşmanii" or fi râs în pumni - după bunul obicei al celor care urăsc de moarte...
Readuc în discuţie ecoul pe care l-a avut un scurt eseu al meu intitulat Reflecţii aspra unui impas găzduit acum trei ani de revista 22. Am înregistrat cu uimire distanţarea rece cu care am fost întâmpinat în unele locuri, mi se reproşa dorinţa de a mă amesteca în decizii de strictă competenţă. Se părea că dau sfaturi unor tribuni politici, mult mai bine informaţi şi cu o rutină a intervenţiilor în zone de răspundere. Mi se repeta că mă las ispitit de a comenta evenimente dramatice, nefiind însă aproape de...
Discuţia cu dl. preot paroh Dumitru Ichim se leagă uşor, în ciuda faptului că domnia sa mărturisea că microfonul îl nelinişteşte. Nu aşteaptă întrebările mele, răspunsurile devin destăinuiri. Mă poartă în cele câteva minute avute la dispoziţie printr-o existenţă aproape normală în aparenţă - jalonată de întâmplări triste şi mai puţin triste, dar mai ales de reuşite. „Out of record", domnia sa s-a dovedit a fi un om glumeţ,...
La 80 de ani, un actor român se destăinuie
Cuvântul
Comentarii