hoven într-un spaţiu limitat este o mare îndrăzneală. Nu numai pentru că textele referitoare la marele compozitor însumează, probabil, sute de mii de pagini, dar şi pentru că ne aflăm în faţa unei...
hoven într-un spaţiu limitat este o mare îndrăzneală. Nu numai pentru că textele referitoare la marele compozitor însumează, probabil, sute de mii de pagini, dar şi pentru că ne aflăm în faţa unei personalităţi uriaşe care a schimbat faţa Muzicii pentru totdeauna şi care a cutremurat din temelii edificiul sonor înălţat timp de veacuri, deschizând larg porţile Romantismului. Într-adevăr, întregul secol al nouăsprezecelea avea să stea sub semnul beethovenian, toţi marii muzicieni fiind intimdaţi, fascinaţi, urmăriţi, într-un cuvânt, obsedaţi de umbra aceluia ce a fost supranumit Titanul. E greu de...Read more
Ca primă măsură luată de Brătianu, în vederea depăşirii crizei politice şi militare în care se afla România, a fost formarea la 24 decembrie 1916 a unui guvern de unitate naţională. Take Ionescu şi conservatorii democraţi s-au unit cu liberarii, în timp ce conservatorii au rămas deoparte.
Brătianu a stabilit că principalele obiective politice ale noului guvern să fie reforma agricolă şi legea electorală, amândouă obiective fiind impuse de moralul scăzut în rândul soldaţilor după înfrângerile suferite şi de tulburările sociale provocate de revoluţia rusă din martie 1917. Sub...
Vă povestesc despre Basarabia pentru că este pământul bunilor mei, este locul în care am încă rădăcini şi de care mă simt legată, tărâmul dintre ape după care tânjim încă...
Nu se poate separa timp de secole istoria Basarabiei de istoria Moldovei pentru că la începuturi vorbim de acelaşi teritoriu, şi mi se pare firesc să încep această istorisire neconvenţională privind soarta teritoriului ce se cheamă azi Republica Moldova şi căruia noi îi spunem încă "Basarabia" ,...
O colegă de clasă îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi ne-a invitat pe toţi la un pub în Gastown. Muzica este prea tare şi trebuie să ţip din toţi plămânii ca să fiu auzită. Nu ştiam care este obiceiul aici - cadouri, flori, ţinută...
Întreb o canadiancă mai informată ca mine şi aflu că aici e mult mai simplu: îi cumperi o băutură sărbătoritului şi restul, ce consumi - plăteşti! Fără cadouri, fără formalisme şi fără fasoane... La ora 11 sărbătorita era deja beată cui. Veniseră 12 colegi şi prieteni,...
Oare aceasta este a şaptea viaţă? Oare e stadiul ultim al întregirii iubirii mele pentru acea jumătate pe care o caut neîncetat, pe care de fiecare dată o găsesc şi, totuşi, nu pot sa o am pentru mine?... Sau, sunt undeva, la mijlocul căutarii - pe cărarea întortocheată şi întunecată - a căutării absolutului, a căutării iubirii perfecte, a căutării jumătăţii de monadă.
Încerc să privesc în viaţa mea anterioară. O caut cu deznădeje în ochii oamenilor
Cam pe când se termina cu lupta de clasă, comuniştii au făcut o altă împărţire a poporului. În comunism doar nu existau „mizeri" (pentru că bogaţii fuseseră exterminaţi deja) - aşa că noua împărţire era în clase „înfrăţite": muncitori şi ţărani. Ne-înfrăţite cu ei a rămas o „pătură socială", un fel de struţo-cămilă pe care nici DEX-ul nu poate să o descrie prea bine. Tot ce poate spune este că respectiva pătură este „neomogenă", deci cam lipsită de putere...
Interesant... E mult de cand n-am mai citit "de-ale romanilor", si marturisesc sincer ca articolul acesta m-a pus in dilema. De ce? Fiindca trecutul e martor la multiplele divergente pe care le vedeam in scrierile lui Nick Sava. Si cred ca reflexul de a cauta mai degraba "bube" in textele celuilalt exista de ambele parti. Recunosc ca incepusem sa parcurg acest text cu aceeasi indoiala. Care insa mi-a fost total spulberata.
Acum vreo doi ani scrisesem o serie de texte pe acelasi subiect, preocupat de definitiile, statutul, conditia si a ce ar trebui sa fie "intelectualul roman". Ce m-a socat e ca poate nici eu n-am scris-o mai bine decat asa cum a fost formulat mai jos. Si pana sa ajung la acest paragraf, aveam instinctiv in minte imaginea aceluiasi Nicolae Iorga:
Quote:
Și cu toate acestea, când și când, în această pătură neomogenă au apărut români de care nimeni nu s-a îndoit că ar fi intelectuali. Nu doar cei amintiți mai sus, dar și scriitori, compozitori, pictori, sculptori, ingineri, oameni de știință, doctori, politicieni, istorici, diplomați... Avem și astăzi, unii tot atât de talentați, tot atât de activi, poate chiar mai expuși ochiului public - dar prea puțini din ei se ridică la statura înaintașilor lor. Statura morală, vreau să zic. Așa am ajuns eu să consider, și poate greșesc, că "adevăratul" intelectual, cel puțin în concepția mea, este cel ce se implică în viața Cetății. Cel ce crează bunuri de care beneficiază întreaga societate - și prin asta înțeleg bunuri perene, nu papuci și stilouri, nu "opere" de care se uită a doua zi; nici vorbă, nu averi personale. Intelectualul trebuie să fie o referință morală pentru semenii lui, cu orice risc personal, pentru a se putea numi intelectual. Mă gândesc la Nicolae Iorga. Da, el a intrat în conștiința românilor prin enciclopedismul creației lui - dar mai ales pentru că la un moment dat, atunci când putea trăi bine-merci ultimii ani de viață în bunăstare, a îndrăznit sa spună NU. Așa cum au spus și alți îniantea lui: un Socrate, un Danton, un Zola... Acceptând riscul unui glonte.
Mai sunt poate si alte cateva elemente mai minore, dar asta e: implicarea dezinteresata in "bunul Cetatii" si moralitatea sunt elemente esentiale, fara de care putin conteaza cate enciclopedii ai citit. Mai recent, Paler, Paleologu si Liiceanu sunt alti trei care-mi vin in minte. Sunt oameni care-au stiut a prezinte lucruri complexe intr-un mod simplu, care au provocat revelatii in mintile mai putin dezvoltate ale altora (ca mine). Primii doi s-au stins din viata, iar Liiceanu parca s-a restras, ca multi altii, in turnul lui de fildes, preocupat mai mult de publicatii si intretinerea personalitatii proprii. Poate gresesc - iar intentia nu e de a ponegri, ci doar de-a constata (constatare care poate sa-mi fie eronata).
Doar ca fapt divers, as mai scrie de alte doua experiente din ultimele saptamani, legate de intelectualii romani, ce m-au pus in oarece incurcatura, nestiind nici pana acum cum sa interpretez lucrurile.
Dupa ani de zile de stat deoparte la "viata Cetatii", m-a apucat curiozitea sa vad ce mai scriu strainii despre noi. Cu ce ocazie? La 2-3 ani dupa "The Da Vinci Code", am citit o serie de 12 romane de mare succes in America, vandute in zeci de milioane de copii. "Left Behind" se numeste, si e fictiune bazata pe profetiile Bibliei, scrisa de crestini protestanti. E-o serie pe care-o recomand oricui, bine scrisa, moderna etc. Ce e socant aici (pentru romani) e ca Anticrist-ul a fost ales de autori (fara vreo explicatie) in persoana unui ROMAN. De-a lungul a mii si mii de pagini, inveti pur si simplu sa-l urasti, atat de perfid e. De altfel, au fost critici (nu romani) care-au observat ca acest gen de alegere pune simplu stigmatul pe natia respectiva. Prin sugestie, oamenii incep sa faca acelasi gen de asocieri absurde si degradante ca intre Roman=Tigan, Romania=Dracula etc.
Si-asa am picat pe puzderie de bloguri - si pe acestea pica oamenii acum cand cauta informatii despre Romania si romani - in care se bat campii cu toate miturile posibile despre romani si Romania. Cum am mentionat pe mesajul trimis pe 3-4 forumuri de pe yahoo, in nume pur personal - multi din strainii care asa ne vad nu-s rau intentionati, ci doar neinformati. Apelul meu era daca mai exista macar cativa romani cu un nivel decent de cunoastere a istoriei si geografiei, cu ceva cunoastere a unei limbi straine, doar ca sa fim ceva mai multi care sa oferim (prin comentarii de 2-3 paragrafe lasate pe acele bloguri) o versiune mai decenta si apropiata de realitate. Era vorba de informare detasata, cu lucruri pe care doar sa fii anormal la minte le-ai nega.
Sa n-o mai lungesc, in afara a doar 2-3 raspunsuri de alaturare, au fost de doua ori mai multi cei care s-au grabit cu devierile, cu crearea de site-uri prin care sa se aduca ode la tiganii romani (cand eu mentionasem doar sa informam oamenii simplu ca roman si tigan roman nu sunt totusi sinonime).
Englezul are o vorba, referitoare la elefantul din camera, de care nimeni nu vorbeste si poate ca unii nici nu-l vad. Cam asa imi apare uneori si patura intelectualilor romani de azi. Sau poate, vorba lui Nick, poate nu mai e nici o patura, si nici macar de intelectuali nu mai putem vorbi.
Am trimis apoi un mesaj unui vechi prieten, cu care corespondasem in trecut destul de des, in special cand ii publicasem scrieri si pe site-ul meu marunt. A fost si e o personalitate in Romania, un intelectual "pur", ale carui scrieri e greu sa le treci cu vederea.
Singura rugaminte era daca mai cunoaste sau poate sa ma puna in legatura cu macar o persoana ce ar putea ajuta la un asemenea demers (sau ceva asemanator), ale carei caracteristici nu stiu cine le-ar putea vedea altfel decat total dezinteresate. Ca tot suntem destui care mai bantuim ocazional forumuri si publicatii de pe Internet, s-or mai putea gasi macar o mana de oameni si in aceasta directie?
Acum, nu stiu... La dupa o luna de zile, prietenul nu mi-a raspuns. Sa fi fost suparat ca mi-am aratat deschis jena fata de "intelectualitatea" romana (cand totusi am avut grija sa nu-l bag in aceeasi oala dar, vorba lui Nick, "s-o fi recunoscut singur" in stereotipurile mentionate)? Sa fi fost eu intr-adevar dus cu plugul? Tot ce se poate.
Cert e ca sunt ani de zile de cand greu imi vine sa-i mai inteleg pe oameni. Ca sa inchei, ma bucur sincer ca, macar prin articolul de fata, mai vezi ca mai exista totusi si altii care - in mod independent - ajung la aproape aceleasi concluzii. Surpriza mare e ca vine de-acolo de unde ma asteptam mai putin...
Ma bucur ca am scris un articol pe placul lui Cristi:-) Desi eu nu cred ca acest articol e mult diferit de celelalte scrise de mine. De fapt, chiar Cristi zice ca, pina la un punct, se astepta sa citeasca un articol 'made by nick':-)
Eu am scris intotdeauna avind in minte si inima binele tarii mele. Chiar plecat de acasa, mie nu mi-a fost rusine sa imi marturisesc o anumita doza de patriotism. Am dorit binele oamenilor de acolo - si a romanilor de aici. De aceea am mai criticat aspectele negative, nu din masochism, nu din dorinta de a batjocori, nu din rautate. Nu stiu ce a gindit Cristi - el a gasit un alt mijloc de a face bine: sa laude realizarile. Inca nu stiu care mijloc va da rezultate mai curind, dar poate impreuna pot avea un impact pozitiv.
Imi amintesc ca am scris un articol despre o oaie. Cred ca am atins si pe acest site acel articol, comentindu-l. Citeam de curind o analiza a litoralului romanesc. Pe linga multele, prea multele aspecte negative si, ici si colo, firave initiative care vor da, speram, rezultate bune in viitor, era si un comentariu laudativ: la adresa Costinestiului. In afara de poluarea sonora, statiunea a fost laudata pentru curatenia satului, a plajii, pentru preturile rezonabile, pentru dezvoltarea bazei... A avut in aceasta vreun rol articolul meu? Mai ales, faptul ca, intr-o vara, un roman din Canada, in loc sa isi vada de plaja, s-a dus pina la primar ca sa se plinga de un stirv de oaie? Nu stiu, nu vreau sa imi atribui merite pe care nu le am. Dar iata ca CEVA se face exact acolo. Asta ma face sa cred ca desi multi au criticat articolul meu despre vierme, de exemplu, m-au si injurat pentru el, acum se gindesc de doua ori inainte de a se pune din nou in postura de vierme. Astfel, societatea, comunitatea sunt mai bune. Si prin asta consider ca mi-am indeplinit rolul de cetatean. Daca vreti, sa merit mai mult decit daca nu as fi facut-o, titlul de 'intelectual'.
In sfirsit, poate ca acest articol vine la un moment potrivit. Cum zic in el, l-am scris tocmai pentru ca pe anuimte situri se discuta despre intelectual, despre rolul lui, despre profilul lui moral. Din ce in ce mai multi intelectuali incep sa renunte la a asista, a fi spectator la ce se intimpla in societatea romana, vor sa se implice, vor sa isi aduca un aport, chiar mic, la redresarea situatiei. Semn ca incepe sa treaca perioada compromisului, ca intelegem ca e nevoie sa fie bine tarii daca vrem sa ne fie si noua cu adevarat bine. Poate cei din generatia mea - Liiceanu, Plesu, altii ca ei - nu mai pot face aceasta intorcere, poate o pot face. Speranta este in cei tineri. Iar internetul ajuta, ne pune mai usor alaturi, comunicam mai repede, mai bine... Apar tot mai multe situri care au exact acest scop - mi-e teama acum doar sa nu se repete fenomenul din 90 cind miscarea politica democratica a fost napadita de buruieni - INTENTIONAT! Prea mult devine vacarm, e mai greu sa ne intelegem, sa ne organizam... Vom vedea.
Daca as simti vreodata ca-ncepi sa scrii articole "pe placul" cuiva (nu doar al meu), fii sigur ca eu unul nu le-as mai citi :-D . Iar cand imi mai exprim retineri, te rog ia-o mai degraba ca un semn de respect: e un indiciu clar ca am acordat atentie textului, ca m-a interesat cu adevarat ce scrii :-) .
Eu unul am cautat nu "sa laud" realizarile romanilor, ci sa le prezint asa cum au aparut in presa straina, fara adaugiri de la mine. Se poate sa fi lasat (involuntar) si acel iz de lauda, dar pana la urma e cum ai zis: cred ca ambele stiluri de abordare (de la "vierme" :-) spre laude sau invers) reflecta mai complet realitatea. Interesant ca ultimele doua comentarii arata putin contrariul (in modul cum am evoluat): te vad surprinzator de optimist acum, in timp ce eu am ajuns mai degraba la vorba lui Tutea :-). E insa (sper) doar o stare de moment, iar daca gasesti o cale sa-mi trimiti niste link-uri spre site-urile de care scriai, m-ar bucura.
Precum ai scris, e totusi trist ca, daca ne putem clar identifica elitele, personalitatile confirmate, ca intelectuali, noi ceilalti, mai marunti, ramanem niste struto-camile :-). Oare chiar nu s-o gasi vreun termen mai nimerit si pentru noi? Nu de dragul segregarii, ci a rezolvarii acestei crize de identitate. Ca toti om fi romani, dar nu pe toti ne preocupa aceleasi subiecte.
O paranteza la articol: ce facem sa nu mai repetam experienta "Emil Constantinescu"? Ca ne-am repezit sa-l alegem si ne-am pus sperante in el, iar mai apoi l-am ajutat "sa pice". Ca toti vedem cum l-a cuprins megalomania si izolarea in lumea lui, "de sus", dar mai putin faptul ca l-am lasat singur in sleahta de mafioti, fara alt suport. Observ in continuare ca cei odata "confirmati" inceteaza sa mai dialogheze cu restul, cum o faceau anterior. Iar noi, "restul", ori le ridicam osanale, ori le dam la cap.
Apropo de ce spuneai despre schimbarile in bine, poate arunci o privire la comentariile de la http://www.cotidianul.ro/index.php?id=11653&art=30762&cHash=e1848b009c (nu doar la articol si subiectul tratat). Pana acum 2-3 ani ai fi gasit doar injuraturi si mitocanie. Si-acum mai sunt cateva, dar m-a surprins multimea celor ce cauta sa abordeze civilizat si documentat un subiect atat de exploziv. L-au luat la rost mai degraba pe reporter, penibil in incercarea lui de a crea un articol de scandal.
...M-as opri aici, ca prea ma-ntind... Bucuros de conversatie (si da, placut surprins de calitatea foarte buna a articolului :-) ), Cristi
Urmăream mai zilele trecute o emisiune în care Stelian Tănase mărturisea un fapt constatat numai în momentul în care a păşit pe pământul american. Departe fiind de ţară, rupt care-va-să-zică de mediul românesc care acoperă orice analiză detaşată şi, deci, imparţială, ziaristul, eseistul, omul politic Stelian Tănase a rămas uimit că sistemul comunist, fie el în Rusia, Polonia, Bulgaria, chiar şi Germania estică, a reuşit în programul aplicat consecvent decenii de-a rândul: formarea "omului nou". Acel program a reuşit mai ales în Rusia şi fostele republici "sovietice" - datorită timpului mai îndelungat în care s-a aplicat, dar şi a "conducătorilor" pe care Dumnezeu i-a dăruit acelor popoare, poate pentru multele lor păcate. Tot atât de multe păcate, dacă nu cumva mai multe şi mai grele, am avut şi noi, românii, altfel nu ne trezeam cu un Dej sau Ceauşescu să ne conducă destinele decenii la rând.
Ninge apăsat la început de Decembrie. Ninge cu aripi de înger şi vise de cleştar. Ninge cu basme şi amintiri peste lume, ninge ca în copilărie şi-mi deschid larg braţele spre a apuca, ca şi atunci, tot cerul cu mâinile.
Ninge cu iubire în părul iubitei mele. Ninge cu zâmbetele şi cu râsul ei cristalin, iar inima mi se pierde în plăcute fioruri când o văd dansând în zăpdă, jucandu-se în zăpadă, ca un copil, ca o nălucă, ca o...
Dezastrul ce a lovit Thailanda, Indonezia şi India i-a lăsat aproape indiferenţi pe români. Apelurile Crucii Roşii privind donarea de bani pentru ajutorarea sinistraţilor a avut un prea slab ecou în rândurile populaţiei. Conturile deschise la BRD, valabile pentru întreg Teritoriul României, au adunat mult prea puţini bani de la oameni.
„Există doar 26 mii de euro în aceste conturi, adunaţi până pe 7 ianuarie, dată la care s-a făcut bilanţul”, a specificat Constantin Pascariu, coordonatorul Filialei Iaşi a Crucii Roşii. „Însă în urmă cu o săptămînă am deschis încă un cont (în lei,...
Vă povestesc despre Basarabia pentru că este pământul bunilor mei, este locul în care am încă rădăcini şi de care mă simt legată, tărâmul dintre ape după care tânjim încă...
Cam pe când se termina cu lupta de clasă, comuniştii au făcut o altă împărţire a poporului. În comunism doar nu existau „mizeri" (pentru că bogaţii fuseseră exterminaţi deja) - aşa că noua împărţire era în clase „înfrăţite": muncitori şi ţărani. Ne-înfrăţite cu ei a rămas o „pătură socială", un fel de struţo-cămilă pe care nici DEX-ul nu poate să o descrie prea bine. Tot ce poate spune este că respectiva pătură este „neomogenă", deci cam lipsită de putere...
Comments
Re: Iulie - 'Telectualu'
Interesant... E mult de cand n-am mai citit "de-ale romanilor", si marturisesc sincer ca articolul acesta m-a pus in dilema. De ce? Fiindca trecutul e martor la multiplele divergente pe care le vedeam in scrierile lui Nick Sava. Si cred ca reflexul de a cauta mai degraba "bube" in textele celuilalt exista de ambele parti. Recunosc ca incepusem sa parcurg acest text cu aceeasi indoiala. Care insa mi-a fost total spulberata.
Acum vreo doi ani scrisesem o serie de texte pe acelasi subiect, preocupat de definitiile, statutul, conditia si a ce ar trebui sa fie "intelectualul roman". Ce m-a socat e ca poate nici eu n-am scris-o mai bine decat asa cum a fost formulat mai jos. Si pana sa ajung la acest paragraf, aveam instinctiv in minte imaginea aceluiasi Nicolae Iorga:
Quote:
Mai sunt poate si alte cateva elemente mai minore, dar asta e: implicarea dezinteresata in "bunul Cetatii" si moralitatea sunt elemente esentiale, fara de care putin conteaza cate enciclopedii ai citit. Mai recent, Paler, Paleologu si Liiceanu sunt alti trei care-mi vin in minte. Sunt oameni care-au stiut a prezinte lucruri complexe intr-un mod simplu, care au provocat revelatii in mintile mai putin dezvoltate ale altora (ca mine). Primii doi s-au stins din viata, iar Liiceanu parca s-a restras, ca multi altii, in turnul lui de fildes, preocupat mai mult de publicatii si intretinerea personalitatii proprii. Poate gresesc - iar intentia nu e de a ponegri, ci doar de-a constata (constatare care poate sa-mi fie eronata).
Doar ca fapt divers, as mai scrie de alte doua experiente din ultimele saptamani, legate de intelectualii romani, ce m-au pus in oarece incurcatura, nestiind nici pana acum cum sa interpretez lucrurile.
Dupa ani de zile de stat deoparte la "viata Cetatii", m-a apucat curiozitea sa vad ce mai scriu strainii despre noi. Cu ce ocazie? La 2-3 ani dupa "The Da Vinci Code", am citit o serie de 12 romane de mare succes in America, vandute in zeci de milioane de copii. "Left Behind" se numeste, si e fictiune bazata pe profetiile Bibliei, scrisa de crestini protestanti. E-o serie pe care-o recomand oricui, bine scrisa, moderna etc. Ce e socant aici (pentru romani) e ca Anticrist-ul a fost ales de autori (fara vreo explicatie) in persoana unui ROMAN. De-a lungul a mii si mii de pagini, inveti pur si simplu sa-l urasti, atat de perfid e. De altfel, au fost critici (nu romani) care-au observat ca acest gen de alegere pune simplu stigmatul pe natia respectiva. Prin sugestie, oamenii incep sa faca acelasi gen de asocieri absurde si degradante ca intre Roman=Tigan, Romania=Dracula etc.
Si-asa am picat pe puzderie de bloguri - si pe acestea pica oamenii acum cand cauta informatii despre Romania si romani - in care se bat campii cu toate miturile posibile despre romani si Romania. Cum am mentionat pe mesajul trimis pe 3-4 forumuri de pe yahoo, in nume pur personal - multi din strainii care asa ne vad nu-s rau intentionati, ci doar neinformati. Apelul meu era daca mai exista macar cativa romani cu un nivel decent de cunoastere a istoriei si geografiei, cu ceva cunoastere a unei limbi straine, doar ca sa fim ceva mai multi care sa oferim (prin comentarii de 2-3 paragrafe lasate pe acele bloguri) o versiune mai decenta si apropiata de realitate. Era vorba de informare detasata, cu lucruri pe care doar sa fii anormal la minte le-ai nega.
Sa n-o mai lungesc, in afara a doar 2-3 raspunsuri de alaturare, au fost de doua ori mai multi cei care s-au grabit cu devierile, cu crearea de site-uri prin care sa se aduca ode la tiganii romani (cand eu mentionasem doar sa informam oamenii simplu ca roman si tigan roman nu sunt totusi sinonime).
Englezul are o vorba, referitoare la elefantul din camera, de care nimeni nu vorbeste si poate ca unii nici nu-l vad. Cam asa imi apare uneori si patura intelectualilor romani de azi. Sau poate, vorba lui Nick, poate nu mai e nici o patura, si nici macar de intelectuali nu mai putem vorbi.
Am trimis apoi un mesaj unui vechi prieten, cu care corespondasem in trecut destul de des, in special cand ii publicasem scrieri si pe site-ul meu marunt. A fost si e o personalitate in Romania, un intelectual "pur", ale carui scrieri e greu sa le treci cu vederea.
Singura rugaminte era daca mai cunoaste sau poate sa ma puna in legatura cu macar o persoana ce ar putea ajuta la un asemenea demers (sau ceva asemanator), ale carei caracteristici nu stiu cine le-ar putea vedea altfel decat total dezinteresate. Ca tot suntem destui care mai bantuim ocazional forumuri si publicatii de pe Internet, s-or mai putea gasi macar o mana de oameni si in aceasta directie?
Acum, nu stiu... La dupa o luna de zile, prietenul nu mi-a raspuns. Sa fi fost suparat ca mi-am aratat deschis jena fata de "intelectualitatea" romana (cand totusi am avut grija sa nu-l bag in aceeasi oala dar, vorba lui Nick, "s-o fi recunoscut singur" in stereotipurile mentionate)? Sa fi fost eu intr-adevar dus cu plugul? Tot ce se poate.
Cert e ca sunt ani de zile de cand greu imi vine sa-i mai inteleg pe oameni. Ca sa inchei, ma bucur sincer ca, macar prin articolul de fata, mai vezi ca mai exista totusi si altii care - in mod independent - ajung la aproape aceleasi concluzii. Surpriza mare e ca vine de-acolo de unde ma asteptam mai putin...
Numai bine,
Cristi
Re: Iulie - 'Telectualu'
Ma bucur ca am scris un articol pe placul lui Cristi:-) Desi eu nu cred ca acest articol e mult diferit de celelalte scrise de mine. De fapt, chiar Cristi zice ca, pina la un punct, se astepta sa citeasca un articol 'made by nick':-)
Eu am scris intotdeauna avind in minte si inima binele tarii mele. Chiar plecat de acasa, mie nu mi-a fost rusine sa imi marturisesc o anumita doza de patriotism. Am dorit binele oamenilor de acolo - si a romanilor de aici. De aceea am mai criticat aspectele negative, nu din masochism, nu din dorinta de a batjocori, nu din rautate. Nu stiu ce a gindit Cristi - el a gasit un alt mijloc de a face bine: sa laude realizarile. Inca nu stiu care mijloc va da rezultate mai curind, dar poate impreuna pot avea un impact pozitiv.
Imi amintesc ca am scris un articol despre o oaie. Cred ca am atins si pe acest site acel articol, comentindu-l. Citeam de curind o analiza a litoralului romanesc. Pe linga multele, prea multele aspecte negative si, ici si colo, firave initiative care vor da, speram, rezultate bune in viitor, era si un comentariu laudativ: la adresa Costinestiului. In afara de poluarea sonora, statiunea a fost laudata pentru curatenia satului, a plajii, pentru preturile rezonabile, pentru dezvoltarea bazei... A avut in aceasta vreun rol articolul meu? Mai ales, faptul ca, intr-o vara, un roman din Canada, in loc sa isi vada de plaja, s-a dus pina la primar ca sa se plinga de un stirv de oaie? Nu stiu, nu vreau sa imi atribui merite pe care nu le am. Dar iata ca CEVA se face exact acolo. Asta ma face sa cred ca desi multi au criticat articolul meu despre vierme, de exemplu, m-au si injurat pentru el, acum se gindesc de doua ori inainte de a se pune din nou in postura de vierme. Astfel, societatea, comunitatea sunt mai bune. Si prin asta consider ca mi-am indeplinit rolul de cetatean. Daca vreti, sa merit mai mult decit daca nu as fi facut-o, titlul de 'intelectual'.
In sfirsit, poate ca acest articol vine la un moment potrivit. Cum zic in el, l-am scris tocmai pentru ca pe anuimte situri se discuta despre intelectual, despre rolul lui, despre profilul lui moral. Din ce in ce mai multi intelectuali incep sa renunte la a asista, a fi spectator la ce se intimpla in societatea romana, vor sa se implice, vor sa isi aduca un aport, chiar mic, la redresarea situatiei. Semn ca incepe sa treaca perioada compromisului, ca intelegem ca e nevoie sa fie bine tarii daca vrem sa ne fie si noua cu adevarat bine. Poate cei din generatia mea - Liiceanu, Plesu, altii ca ei - nu mai pot face aceasta intorcere, poate o pot face. Speranta este in cei tineri. Iar internetul ajuta, ne pune mai usor alaturi, comunicam mai repede, mai bine... Apar tot mai multe situri care au exact acest scop - mi-e teama acum doar sa nu se repete fenomenul din 90 cind miscarea politica democratica a fost napadita de buruieni - INTENTIONAT! Prea mult devine vacarm, e mai greu sa ne intelegem, sa ne organizam... Vom vedea.
Cu prietenie,
nick
Re: Iulie - 'Telectualu'
Daca as simti vreodata ca-ncepi sa scrii articole "pe placul" cuiva (nu doar al meu), fii sigur ca eu unul nu le-as mai citi :-D . Iar cand imi mai exprim retineri, te rog ia-o mai degraba ca un semn de respect: e un indiciu clar ca am acordat atentie textului, ca m-a interesat cu adevarat ce scrii :-) .
Eu unul am cautat nu "sa laud" realizarile romanilor, ci sa le prezint asa cum au aparut in presa straina, fara adaugiri de la mine. Se poate sa fi lasat (involuntar) si acel iz de lauda, dar pana la urma e cum ai zis: cred ca ambele stiluri de abordare (de la "vierme" :-) spre laude sau invers) reflecta mai complet realitatea. Interesant ca ultimele doua comentarii arata putin contrariul (in modul cum am evoluat): te vad surprinzator de optimist acum, in timp ce eu am ajuns mai degraba la vorba lui Tutea :-). E insa (sper) doar o stare de moment, iar daca gasesti o cale sa-mi trimiti niste link-uri spre site-urile de care scriai, m-ar bucura.
Precum ai scris, e totusi trist ca, daca ne putem clar identifica elitele, personalitatile confirmate, ca intelectuali, noi ceilalti, mai marunti, ramanem niste struto-camile :-). Oare chiar nu s-o gasi vreun termen mai nimerit si pentru noi? Nu de dragul segregarii, ci a rezolvarii acestei crize de identitate. Ca toti om fi romani, dar nu pe toti ne preocupa aceleasi subiecte.
O paranteza la articol: ce facem sa nu mai repetam experienta "Emil Constantinescu"? Ca ne-am repezit sa-l alegem si ne-am pus sperante in el, iar mai apoi l-am ajutat "sa pice". Ca toti vedem cum l-a cuprins megalomania si izolarea in lumea lui, "de sus", dar mai putin faptul ca l-am lasat singur in sleahta de mafioti, fara alt suport. Observ in continuare ca cei odata "confirmati" inceteaza sa mai dialogheze cu restul, cum o faceau anterior. Iar noi, "restul", ori le ridicam osanale, ori le dam la cap.
Apropo de ce spuneai despre schimbarile in bine, poate arunci o privire la comentariile de la http://www.cotidianul.ro/index.php?id=11653&art=30762&cHash=e1848b009c (nu doar la articol si subiectul tratat). Pana acum 2-3 ani ai fi gasit doar injuraturi si mitocanie. Si-acum mai sunt cateva, dar m-a surprins multimea celor ce cauta sa abordeze civilizat si documentat un subiect atat de exploziv. L-au luat la rost mai degraba pe reporter, penibil in incercarea lui de a crea un articol de scandal.
...M-as opri aici, ca prea ma-ntind...
Bucuros de conversatie (si da, placut surprins de calitatea foarte buna a articolului :-) ),
Cristi