Nu ştiu dacă alţii vor fi simţit la fel, dar eu am fost şi sânt un iubitor al filmului, aceasta cea mai tânără dar şi cea mai dinamica dintre arte. Şi cum ar fi putut fi altfel, când filmul este adesea o evadare din cotidian (atât de necesară în lupta cu rutina), dar mai ales o poartă spre universurile unor oameni, locuri, acţiuni şi idei noi. Acţiuni şi idei noi de care avem atâta nevoie pentru a ne redefini personalitatea şi ideile, în permanenta lor confruntare cu matricea eului, a legilor...
Ceea ce a fost la Începutul creaţiei, ceea ce discret arde în inima credinţei, şi ceea ce în mod cert se va arăta la Parusie, este, a fost şi va fi Lumina. Ea este martorul şi semnul învierii noastre, fiind totodată martora „bună" a începutului ontologic al întregii creaţii: „Şi a zis Dumnezeu să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut că este bună lumina şi a despărţit Dumnezeu lumina de...
Sânt profund impresionat să aflu că undeva, la capăt de lume (raportată la România, fireşte) cineva are astfel de preocupări culturale. Iniţia-tiva dumneavoastră, demersul pe care l-aţi făcut, eforturile pe care mai mult ca sigur le-aţi depus pentru menţinerea culturii române pe alte tărîmuri vă onorează şi sânt convins că veţi reuşi poate chiar mai mult decât v-aţi propus. Iar legăturile pe care le întreţineţi cu ţara, sigur vor da un plus de greutate şi credibilitate acţiunilor dumneavoastră ....
Se spune că „sabotaj" are provenienţă franceză. E oarecum clar dacă fonetizăm cuvântul. Dar dacă vrem să ştim cum a fost inventat cuvântul, vom citi mai departe...
Se spune că în societatea tradiţională din Europa dinainte de revoluţia industrială, au fost inventaţi saboţii de lemn pe care îi mai vedem şi azi în ferestrele magazinelor cu preţuri extrem de umflate pentru turiştii ce gonesc către Amsterdam în fiecare an. Odată cu invenţia maşinăriilor, oamenii au fost rugaţi să...
A, nu, să nu credeţi cumva ca mă apuc să ţin aici o lecţie de gramatică!
"Apoziţia" este numele societăţii culturale româno-germane, înregistrată ca "gemeinn...tziges Verein" în 1998, care fiinţează însă din 23 martie 1969 în M...nchen, fiind creată de editorul Ion Dumitru. în prezent, activitatea literară este condusă de dr. phil. Gelu Ionescu, cunoscut critic şi istoric literar, eseist (a fost director la Radio Europa liberă, lector la Universitatea din Heidelberg). Preşedinte executiv este domnul Virgiliu Petală. Iată, suntem bucuroşi să aflăm că românii din...
Născută în Bucureşti, după absolvirea Facultăţii de Matematică - secţia de Informatică, Universitatea din Bucureşti, lucrează între 1983 - 1992 la ICPE ca ananlist programator, pentru ca între 1992 - 1995 să fie asistent universitar la Catedra de Matematici a Politehnicii Bucureşti. Din 1995 locuieşte în Ottawa, lucrând ca software engineer. Dar, pe lângă matematicii, ca şi Ion Barbu, Luminiţa a avut o mare pasiune: poezia. După ce în perioada liceului face parte din cenaclul „Săgetătorul" (poeziile ei fiind incluse în antologia cenaclului), participă la...
De jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moţi, pentru cei săraci şi goi pentru toţi, şi-ai despicat în două istoria, ţăran de cremene, Cum n-a fost altul să-ţi semene, Horia!...
Te-ai rupt ca un soare din gloată, cu-obrajii supţi, cu ochii crunţi, să lupţi, să'nfrunţi din sălbateci-ţi munţi: oştile craiului, temniţă, roată,
Poveştile sunt cele mai reale contacte ale omului cu existenţa lui şi a lumii. Care este cea mai frumoasă, mai complexă şi mai tensionată poveste pe care o cunoşti dacă nu aceea a propriei tale existenţe? Singura poveste adevărată....
Fiind un subiect delicat, am să încerc sî-mi dau şi eu cu părerea, cât mai simţitor şi nevinovat, ca să nu supăr obrăjorii catifelaţi şi firile mai sensibile: s-a schimbat (din nou) punctajul necesar emigrării pe criterii de... muncă şi şcoală, adică „skilled emigrants". De la 75 de puncte s-au facut 67, acu'din nou tot românu' cu ceva esperenţă, o femeie (sau bărbat, după preferinţă) pe acte şi eventual unu-doi copchii, plus ceva diplomă universitară, poate să se suie în... căruţa emigrării.
Începutul ţărilor acestora şi a neamului moldovenesc şi muntenesc şi câţi sânt în ţările ungureşti cu acest nume Români până astăzi, de unde sunt şi din ce seminţie, de când şi cum au descălecat aceste părţi de pământ, a scrie multă vreme la cumpănă au stătut cugetul nostru.
Nu ştiu dacă alţii vor fi simţit la fel, dar eu am fost şi sânt un iubitor al filmului, aceasta cea mai tânără dar şi cea mai dinamica dintre arte. Şi cum ar fi putut fi altfel, când filmul este adesea o evadare din cotidian (atât de necesară în lupta cu rutina), dar mai ales o poartă spre universurile unor oameni, locuri, acţiuni şi idei noi. Acţiuni şi idei noi de care avem atâta nevoie pentru a ne redefini personalitatea şi ideile, în permanenta lor confruntare cu matricea eului, a legilor...
Sânt profund impresionat să aflu că undeva, la capăt de lume (raportată la România, fireşte) cineva are astfel de preocupări culturale. Iniţia-tiva dumneavoastră, demersul pe care l-aţi făcut, eforturile pe care mai mult ca sigur le-aţi depus pentru menţinerea culturii române pe alte tărîmuri vă onorează şi sânt convins că veţi reuşi poate chiar mai mult decât v-aţi propus. Iar legăturile pe care le întreţineţi cu ţara, sigur vor da un plus de greutate şi credibilitate acţiunilor dumneavoastră ....
O viaţă trăită in linia întâi (I)
Comentarii