Plouă fulgerat. Plouă la ceas de toamnă şi de asfinţit. Frunze ude, de o culoare roşu-ruginie, se zbat neputincioase în chemarea haotică a vântului şuierat. Se despart cerurile şi odată cu ele sufletele noastre. Suflete obosite, în căutarea unei mântuiri promise, ce pare tot mai departe... Şi mai departe... Suflete de tăcere, de mirare şi de necredinţă. Suflete ce s-au pierdut pe le însele în anevoiosul drum spre cunoaştere şi adevăr. Ce au căzut în ispita...
Luându-şi arta drept prieten în vremuri de mare cumpănă
PICTORIŢA NONAGENARĂ SILVIA MARIA GRIGORE A DESCOPERIT SECRETUL TINEREŢII
Şi în acest an, aşa cum s-a întâmplat, fără întrerupere, în ultima vreme, venerabila artistă plastică Silvia Maria Grigore, aflată în preajma vârstei de 90 de ani, a propus privitorilor o...
Vă mai trimit câteva pagini de literatură naivă. Poate vă întrebaţi de ce scriu la ore mici. Atunci găsesc eu liniştea mai curată, când toţi ai casei dorm. În restul timpului, singurul care nu cuvântează e Max, şi el compensează acutele cuvântătoarelor de care sunt înconjurat. Acum doarme în apropierea mea şi visează, iar eu pot lăsa gândurile să zboare la voi, în libertate. Ieri ne-am întâlnit la Mangalia cu o fostă colegă de a mea, din facultate, Mioara.
De la nimic până la absolut ar fi o anumită distanţă mai mult sau mai puţin conştientizată, o distanţă măsurabilă într-o oarecare măsură, o întindere ce ar părea scurtă pentru unii şi lungă pentru alţii. S-ar pune problema ce zace dincolo de limita perceptibilului, până unde, prin intuiţie, ar începe absolutul şi în aceeaşi măsură, de unde, prin aceeaşi premonitorie intuiţie începe nimicul.
S-ar spune că nimicul e ceva ce nu există, precum nici absolutul. Dar, fără îndoială, prin experienţa de zi cu zi, mai puţin de absolut există, precum există mai mult de nimic.
Articolul din numărul trecut a fost cam pesimist, spun unii. Aşa că, deşi au fost mulţi care m-au felicitat pentru el, am zis să las în această lună să ne zâmbească soarele, să ne bucurăm de vacanţă şi să spunem lucruri plăcute - de pe aici. La început, o să vă anunţ două activităţi pe care le propune Centrul.
Una din ale a fost anunţată şi anul trecut, este vorba de o excursie la Edmonton cu prilejul sărbătorii Moştenirii, despre care am mai vorbit şi cu alte prilejuri... Excursia nu s-a făcut, iar "duşmanii" or fi râs în pumni - după bunul obicei al celor care urăsc de moarte...
Din totdeauna mi-a plăcut să cred că noi românii suntem un popor legat de acest pământ. Că rădăcinile noastre sunt adânc înfipte în ţărâna acestui pământ. Că munţii şi văile noastre ne-au fost scut şi adăpost împotriva cotropitorilor, că fiecare palmă a acestui pământ, de la Nistru pâ...
Vă povestesc despre Basarabia pentru că este pământul bunilor mei, este locul în care am încă rădăcini şi de care mă simt legată, tărâmul dintre ape după care tânjim încă...
Nu se poate separa timp de secole istoria Basarabiei de istoria Moldovei pentru că la începuturi vorbim de acelaşi teritoriu, şi mi se pare firesc să încep această istorisire neconvenţională privind soarta teritoriului ce se cheamă azi Republica Moldova şi căruia noi îi spunem încă "Basarabia" ,...
Am citit de curând o carte* în care, pentru a dovedi faptul că Transilvania este un vechi pământ românesc, autorul porneşte povestea de la Tata Noe – sau de pe-acolo, undeva. Mai precis, cu vreo mie de ani înainte de data oficială a Facerii Lumii...
O ştire a făcut senzaţie în ţară, ştire preluată şi de agenţiile internaţionale de presă: o femeie a fost crucificată într-un proces de exorcizare. În plin secol XXI, într-o Românie pretins civilizată ce se doreşte membră în Uniunea Europeană, o femeie a fost omorâtă pentru că "avea pe dracu"n ea".
Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?
Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...
Plouă fulgerat. Plouă la ceas de toamnă şi de asfinţit. Frunze ude, de o culoare roşu-ruginie, se zbat neputincioase în chemarea haotică a vântului şuierat. Se despart cerurile şi odată cu ele sufletele noastre. Suflete obosite, în căutarea unei mântuiri promise, ce pare tot mai departe... Şi mai departe... Suflete de tăcere, de mirare şi de necredinţă. Suflete ce s-au pierdut pe le însele în anevoiosul drum spre cunoaştere şi adevăr. Ce au căzut în ispita...
Vă povestesc despre Basarabia pentru că este pământul bunilor mei, este locul în care am încă rădăcini şi de care mă simt legată, tărâmul dintre ape după care tânjim încă...
Comments
Re: EVUL MEDIU neîntâmplător
Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?
Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...