Texte din Cenaclul Literar

Domnul Meher


 

Pe domnul Meher l-am cunoscut mai mult datorită întîmplării. Mai precis, tînăr avocat fiind, am fost tras la sorţi şi mi-a fost repartizat cazul lui „din oficiu”. Domnul Meher era prea sărac pentru a-şi putea permite plata unui avocat – nu neaparat de renume, dar fie el chiar un avocat aparţinînd unei case de avocatură cît de cît cunoscută.

Cenaclu Literar: 

Povestea unei peruci (Comedia erorilor)

Comedia erorilor, Will, Dromio, ntipholus, Ephesus, Syracuza

 

Decor: O uşă din lemn vopsită verde, cu uşori de aceeaşi culoare, pusă perpendicular pe rampă, în mijlocul scenei. Jumătatea stângă a scenei e mai slab luminată. În ea este un taburet de lemn cu pernă, fără spătar )scaun "grecesc"). Pe perete se vede, neclar, o frescă.

Cenaclu Literar: 

Argumentaţie

Domnule redactor şef,
Îmi permit să vă atrag atenţia că articolul "Vama veche-n obiceiuri", semnat de colaboratoarea d-voastră Tudoriţa Anghelache, păcătuieşte grav în câteva aspecte. Prin aceasta aduce prejudicii atât revistei, cât şi întregii comunităţi româneşti locale şi, nu în ultimul rând, patriei noastre dragi pe care am lăsat-o în urmă, dar nu am uitat-o!

Cu respect
un cititor

Cenaclu Literar: 

De ce n-am fost la Alba în cetate


DE CE N-AM FOST LA ALBA, IN CETATE

De ce n-am fost la Alba, în cetate
Când o nădejde-n tâmple se zbătuse,
Să vadă-n trup înfrigurări apuse
Şi lacrimi vechi în ochi avizi secate ?

Nu-mi sunt de-ajuns poveri în gând supuse
Cu-mpreunarea mâinilor de frate,
În iarna fastă ce-a sfărmat lăcate
Ningând cu maci pe năzuinţi nespuse.

Fără noroc, n-am vieţuit în veacul
Acelor zbateri ce-n străfunduri torc.
O întrebare îmi deşert din sacul

Cenaclu Literar: 

Sonet

îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

în pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

18 ianuarie 2005

Cenaclu Literar: 

pelerinul norilor

...au fost zile
când nu puteam deschide
ferestrele din mine
de teamă
să nu se prăbuşească Cerul

să nu se scurgă
prin carnea-mi
blestemată
nesfârşitul drum
al norilor

când numai tu iluminai troiţe
de pelerini rătăciţi
despletind tornade
disperării

Isus se-ncleşta de cruce
eu încă mai aud
cuiele ude cum se răsuceau
în formă de inimă

şi nu eram de-ajuns eu
să te port pe braţe
şi nu era de-ajuns

Cenaclu Literar: 

Despre singura femeie...

 

As putea să vă spun că o cunosc
că am vazut-o prin geamul şters de ploaie[[wysiwyg_imageupload:298:height=246,width=329]]
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări

aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă

după sprâncenele suspendate

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Picătura

La început am crezut că am iubit picătura...
Apoi am crezut că am urât picătura.
Am avut sentimente variate şi m-am agitat în jurul acelei picături o veşnicie, neştiind ce să fac.
Pentru câteva clipe, am crezut că poate deveni foc, pământ sau aer.
Am crezut atât de mult în visul meu şi mă concentram asupra picăturii să se transforme în altceva.
A fost interesant, dar copilăresc.
Picătura de apă este o picătură de apă în palma unui om.
Poate în para unui foc, picătura poate deveni abur, aer sau gheaţă... lucruri minunate!

Cenaclu Literar: