Doamne am primit mesaj de la tine în timp ce mă spovedeam pe hârtie s-a înfiripat un link între cer şi pământ prin care mă hrăneam prin care te downloadam poezie
am învăţat să iau totul de la început primul cuvânt a fost amintire
Sub mugurii timizi ai toamnei, viermi indrăzneţi ţes la razboi marama, din borangic şi crizanteme : beteală argintie, pe umerii podgoriilor sa cadă.
Din soarele cărunt coboară-n sat izvor de must din struguri timpurii. Aici vor germina la iarnă seminţele unor iubiri tarzii
In mustării se simte aroma de pastramă. Pe strune de vioară, pahare se ciognesc. Pe-obrajii mei curg lacrimile tale şi-n ochii tăi sunt ochii mei răsfrânţi.
- Ia loc, Robo! - Da, Stăpâne! Cei doi se aşezară la măsuţa mică aflată, undeva, într-un colţ al "biroului". Robo avea scaunul său, tare, vopsit într-o culoare metalizată, iar Savantul un fotoliu larg, confortabil. Era un fel de-a spune "birou" pentru că încăperea era un amestec eterogen şi, în acelaşi timp, straniu, de obiecte ce nu păreau să aibă vreo posibilă interdependenţă. În centrul acestuia se afla un cub cu latura de aproximativ un metru, fără nicio fantă, luminiţă, cablu sau altceva distinctiv pentru calculatorul central al casei.
Din al timpului pocal se scurgea din vremeea aceea fantomatică paradă, om şi cal cu pavăză, fără spadă, strigând-o pe Dulcineea; Ecogau doar craniote, cu ecouri-hohote: Salutare, Don Quijote !
Marmură albă marmură neagră cuvinte în care nu mai încape nici o lumină de seara şi până în zori am desenat păsări acum nu mai vor să zboare triluri stau suspendate pe buzele mele şi eu îmi ţin respiraţia ca tu să nu pleci
Comentarii