Ninsese o zi întreagă, cu fulgi pufoşi, ca de poveste, după care năvălise gerul şi zăpada îngheţase.

Dacă întorcea puţin capul înapoi şi căuta locurile prin care paşii lui de copil umblaseră, gara era, fără îndoială, plin...

Cum pot păpuşile să vorbească
Să înghită întunericul de pe tâmple
Să râdă cu gura până la urechi
De glumele noastre idioate
Cum pot aduna lumina
De pe marginea
Unui amurg cenuşiu
Îmi plac păpuşile când cer de mâncare
Cu glasuri subţiri
De zăpadă
Liliac mov şi ceai aburind
Le scot ochii cu o şurubelniţă de jucărie
Păpuşile nu s-au trezit încă
Le trag de păr
Nu vor să strige
Ne-am prăvălit în cufărul vechi
Păpuşile plâng
Lacrimile lor merg la pediatrie
Perfuzii pentru copiii săraci

Casă între copaci

Între copaci casa mea

în mijlocul lor fără pereţi important e să nu mă plouă

vântul poate să bată din toată părţile, animalele să mă cheme de unde vor

Mă strâng în mine,

genunchii mi-i aşez sub palme şi îi strâng cu cinci degete de fiecare parte

Am ales să tac parcă toţi ar vrea să mă asculte

îmi închid ochii şi îi las să plece prin junglă

Auziţi-o, noaptea care nu mai vrea să înceapă, şi duceţi-i rugăciuni de frunze de om

un copac casa mea, o rugăciune, un gol, în mijlocul lor