SONETE

Traducere din Alfred de MUSSET

1
TRISTEŢE

Pierdut-am putere şi viaţă,
Mulţi prieteni, averi, voioşia,
Pierdui - şi mai şi - chiar mîndria
De-a crede că-s geniu... în ceaţă.

Crezui că mi-e-amic cu vecia,
Văzînd Adevărul în faţă -
Simţindu-l, am păr alb, mi-e greaţă,
Dezgustul mă ia, nebunia.

Şi totuşi e veşnic, tot creşte! -
Iar cel ce nu-l ştie, trăieşte
O viaţă-n zadar fără dînsul.

nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri
ploaia poartă gust sălbatic de sînge,
doar leagănul cerului mă dezmiardă
zălog nesomnului tu pătrunde
cand mări depărtînd
veni-vor supuse
de nicăieri

torentele cad prin burguri bolnave
umbrele trec prin pîntec povară
moartea să-mi nasc
de neunde
spre-de-din-doi
dinafară

azi fie-mi mantie şi mă-nfăşoară
şi-aruncă zăvorul
nins pînă ieri

...nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri...

Tratat de indiferenţă

Ţi-am trimis ajutoare, Doamne
O pereche de aripi
Dăltuită în lumină
Să-ţi ridice crucea
De pe umerii însângeraţi
Atât cât or putea ele

Şi când nu va mai fi de ajuns
Ochii mei
Vor seca din proprie iniţiativă
Şi-şi vor domoli
Plumbul din gene
Cu ultimile cuvinte
Pe care, cerşetor,
Le-am lăsat la uşa ta!

Pe domnul Meher l-am cunoscut mai mult datorită întîmplării. Mai precis, tînăr avocat fiind, am fost tras la sorţi şi mi-a fost repartizat cazul lui „din oficiu”. Domnul Meher era prea sărac pentru a-şi putea permite plata unui avocat – nu neaparat de renume, dar fie el chiar un avocat aparţinînd unei case de avocatură cît de cît cunoscută.