Cei ce au avut un mare rol în formarea Canonului Noului Testament au fost "ereticii", în primul rând Marcioniţii (din "şcoala" lui Marcion din Sinope; până spre sec. III d.Hr. ajunseseră să numere sute de mii de credincioşi. Numai faptul că împăratul Constantin a impus creştinismul "ortodox şi catolic" ca religie de stat a făcut ca mulţi dintre noi să nu fim Marcioniţi, Arieni sau Gnostici...). Aceştia respingeau în totalitate moştenirea iudaică, pornind de la afirmaţia că Iisus era Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu - şi nicidecum om.
cu palma muşcând din palma întinsă o palmă pământ în ochiul de apă în ochiul de sticlă deochi te cuvânt în frunte răsare în frunte păşeşte înfruntă ce-i sfânt sub talpa fierbinte talpa iadului sub talpă rai frânt osul miroase oasele roase arsele oase frământ bol de nimic nimic bolnav bolnav te descânt ultimul suflet suflecă suflarea-n mormânt mai sunt?
Doamne, sufletul meu şarpe de aer trăind în grotele plămânilor mă ispiteşte să muşc din fructele cunoaşterii corpul meu livadă de mere fiecare centimetru pătrat dorinţe şi iar dorinţe mâinile mele sunt sentinţe ale plăcerii dar ştiu că undeva cineva acolo jos mă iubeşte fratele meu pământul
Amelie Caracas - Strada Humanitas Digital, Literatură / Colectia: Ebook EBOOK – EPUB „Casa noastră fusese demolată, ca atâtea altele, pentru a face loc giganticei Case a Poporului.“ Așa începe romanul Ameliei Caracas, o împletire de istorii personale, de vieți trăite la vedere ori într-ascuns, pe străzi cu nume pitorești, astăzi uitate, într-un București din care n-au rămas decât amintirile.
Pe domnul Meher l-am cunoscut mai mult datorită întîmplării. Mai precis, tînăr avocat fiind, am fost tras la sorţi şi mi-a fost repartizat cazul lui „din oficiu”. Domnul Meher era prea sărac pentru a-şi putea permite plata unui avocat – nu neaparat de renume, dar fie el chiar un avocat aparţinînd unei case de avocatură cît de cît cunoscută.
Eram o jucărie ruginită pierdută într-un secol fără cuget, mă întorcea cu cheia o ursită copilăroasă, proastă şi smintită, eu ţopăiam, ca boul, după muget
Ispite adumbrite-n molitvelnic îmi arvuneau parşive penitenţa înscrisă strâmb în slove de pomelnic răstălmăcită-n graiul nevremelnic în care gângăvea afon potenţa
...tot mai aproape rostogolirea parte înfrigurările mîinii parte tăcerea pînă la gît în asfalt mai pune şi lacrima celuilalt ochi în desfăşurarea rostirii - tulburării - ca loc de refugiu al cîrmei unde departările în largul ecoului de nu mă uita al niciundelui cu un ochi mai puţin ne revine...
Decor: O uşă din lemn vopsită verde, cu uşori de aceeaşi culoare, pusă perpendicular pe rampă, în mijlocul scenei. Jumătatea stângă a scenei e mai slab luminată. În ea este un taburet de lemn cu pernă, fără spătar )scaun "grecesc"). Pe perete se vede, neclar, o frescă.
Comentarii