Dezmat e intreaga lume ce-o traim
Cu rele cit cuprinde,uneori cu bune
Si parca nu vrea nimeni a ne spune
Ce inseamna,necuprinsul,sa iubim.

Stau adunate lungi zile,gramada
Iar stralucirea lor parc-a apus
Privind in urma vremea ce s-a dus
Nu mai e nimeni,unul,sa o vada.

te ţin în braţe
tu nu îmi ceri nimic
dragostea ta e un măr
caramelizat
cuvintele se umflă şi plesnesc
nu mai rămâne
decât umbra
noaptea iese din mine
şi mă caută pe străzi

aşa mi s-a luat că îmi vine

să îmi bag picioarele în rahat...

Cerbi colilii
pe
ochelarii fumurii de soare.
Din incleştările coarnelor
lor,
fulgerele in zig-zag
taie
catapeteasma tăriei.

Ploaie de baloane de săpun
bate
in geamuri, si ne indeamnă
sa ne imbarcăm pe
zeppeline.
Zbor pe aripa unui
albatros,
in timp ce o nimfă cântă la
harpă.
Din orga adâncurilor
izvoresc gheizere,
care se intorc sub forma de
zapadă.
Paşii mei, paşii tai
formează un singur lanţ
prin nămeţi.
Singurii,
prizonierii iubirii
sunt fericiţi.