Porunca întâi
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!"
Mai erau zece zile până la alegeri...
Damian era un simplu şef de birou într-o întreprindere, fostă de stat, devenită societate pe acţiuni. Pentru buna funcţionare a acesteia, se constituise un Consiliu de administraţie în care erau numiţi, de la centru, diverşi indivizi care nu aveau nici în clin, dar nici în mânecă, ceva comun cu întreprinderea.

Şi le-am lăsat în urma mea
pe toate
cum să rezişti chemării?
şi nepăsător am pornit
pe drumuri neumblate
… tandre îmbrăţişări îmi desfătau
simţirea
şi lacomă privirea
căuta…

Ca o mătase străvezie, argintată,
linişt

mi-a crescut poezia
precum părul în nas
la bătrâneţe
şi doar
toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească
foarte devreme
de exemplu sânii
vedeţi poezia asta o să devină foarte interesantă
de la a doua strofă
care deja cred că a început
aşa că mai lungim si-ii-la-aa-be-ee-le
până mi se vascularizează şi
penisul poetic
cu care cacofonic vorbind voi întoarce brazda mănoasă
a patriei
la vremea secerişului treiera-voi
mi se pare mie sau am trecut la stofa a treia
fiorul e mai puternic

Orfelinat celest

Dacă la început a fost cuvântul înseamnă că Dumnezeu s-a născut poet
şi a făurit universul doar în imaginaţia sa...
nu m-am gândit niciodată că aş putea trăi în visul unui copil
şi oricât aş scotoci nu i-aş găsi niciodată marginile.
Sunt obligat să cred că exist şi dacă nu aş crede nu aş mai exista...