Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Taina Crăciunului

Cuvântul,,Crăciun"este înrudit cu termenul latin,,creaţio"din limba latină cultă.În acest fel a înţeles poporul român ,,crăciunul", ca o creaţie pentru că Naşterea Mântuitorului este unică şi nouă prin ea însăşi.Coboară Dumnezeu în lume pentru a rezidi lumea. Aceasta este Taina Crăciunului,începutul unei noi creaţii prin Adam cel nou. Pruncul, mititel, înfăşat în scutec de bumbăcel"vine din nou la cumpăna dintre ani apropiindu-ne de raiul ceresc.

am găsit prin lucrurile mele vechi
caseta audio pe care eu şi
georgiana
am înregistrat
centimetru cu centimetru de bandă
seară de seară
genericele desenelor animate filmelor
sau serialelor tv ale acelor ani

casetă ce
o ascultam apoi în clasă
(şi chiar acum o ascult în timp ce scriu aceste versuri)
la walkmanul ei cu baterii 777
pe care le încărcam punându-le
între elemenţii de la calorifer
cât timp ţineau orele pe vreme de iarnă

Am fost geambaş de vise-n vieţi buimace
Fumate pe furiş pe sub podeţe,
Neguţător de piei prin iarmaroace
Ori bărbier de morţi în tinereţe,
Lumânărar, născocitor de toane,
Călău de zboruri, meşter de comete
Într-un garaj, sorbind marghilomane,
Şi jucător de treişpe la rulete,
Am fost sforar, înghiţitor de noduri,
De săbii ascuţite prin oboare
Sau cântăreţ bisat pe la prohoduri,
Tălmaci de zodii, vânzător de ziare,
Pescuitor de taine-n prostovoale,