- Ceea ce urmează, va fi deosebit de interesant pentru voi, dragi studenţi! începu cursul de geometrie profesorul Ferdinand. Vom studia astăzi proprietăţile benzii lui .
Câţiva studenţi printre care şi Iulian Ionuţ Ionescu deveniră brusc interesaţi. Auziseră întâmplător despre acest obiect geometric ciudat, dar nu ştiau nimic precis.

Călător printre cuvinte 2

oceanul, în trei părţi se despicase
să ude mărul necopt
din palma mea stângă.

veninul mlaştinilor se hrănea
din mişcarea piciorului meu drept.

între cele două lacrimi mirate
se surpase respiraţia lutului alb.

mâinile săpaseră în grote
să mai caute ochii verzi ai smaraldului.

sângele lavei se cuibărea
în poala unui cuvânt articulat.

aruncam jar în adâncul irisului
şi respiram tinereţea dimineţilor contemplate.

Aşa se face că într-o zi, în una din aceste întâlniri cu învăţaţii, unul dintre ei pomeni de o carte rară, de care nu mai auzise nimeni.

- De mult ştii despre ea? sări imediat Doamna.

- Am auzit vorbind despre ea o femeie, o străină, zise Pun al Treilea, învăţatul respectiv.

- Ce fel de femeie? Ce ştii despre ea?

- Nu ştiu prea multe. A apărut în vecini acum câtăva vreme. Şi-a deschis un mic magazin de ierburi şi leacuri, iar fata ei ghiceşte clienţilor în cărţi şi în palmă.

- Ce zicea despre carte? întrebă Doamna.

...gîndul se zbate-n propria-i culoare
îngrămădiri de lucruri personale
şi-atît de vie-i strălucirea adîncirii
ferestrei goale care suntem
tot noi în altă aşezare
defibrilîndu-ne lumina...