- Unde mi-e mama ? Unde-i este locul ? Pe înţelept copilul îl descoase. Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase : - în ţara-n care mai domneşte focul.
Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase Apar în zare., - Unde mi-e norocul ? Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul . - Pe-un ţărm în care dorm oştiri de oase.
Erau mulţi ţărani şi puţin pământ, şi încă mai puţini nobili care să angajeze argaţi. Pământul era foarte bogat şi ţăranii citani ştiu să se mulţumească cu puţin. Dar când venea vreo secetă, sau poate vreo inundaţie la timp nepotrivit - de strica recolta, mulţi dintre ei piereau de foame. Asta nu-i amăra prea mult, viaţa e dată de Marele Zeu şi tot el o ia. Nefericirea de aici e plătită cu fericirea de dincolo - cel puţin aşa zic călugării şi învăţătorii.
îţi interzic să visezi îţi interzic să-ţi aduci aminte îţi interzic să retrăieşti acea parte neînsemnată din viaţa ta înainte de dinainte
nu vreau decât să uiţi cine ai fost pe-acest pământ când ai iubit, când ai rostit un legământ şi ai murit puţin câte puţin până la ultima picătură de vin
bărbatul din tine se iubeşte cu femeia din mine s-au spus multe poveşti despre cei ce ne locuiesc dintotdeauna fără să spună nimic bărbatul din tine se-mbată adesea scrie poeme filosofează fumează opium înnebuneşte caută caută o ieşire uneori o mulatră femeia din mine iubeşte ploile e plecată de-o viaţă la cules de îngeri şi tot cu mâinile goale îşi acoperă sânii...
mi-am petrecut o viaţă prin elegiile morţii îndrăgostit de litanii satanice de corbi de ospicii de plumb de mucegaiul florilor
Comentarii