Texte Noi din Cenaclul Literar

PRIMAR FĂRĂ VOIE
ARICIUL ȘI VULPEA
Cornelia Păun Heinzel C9NTRIBUȚII LA...
PUTEREA VINDECĂTOARE A MUZICII
DE CE ROMÂNII NU AU MERITAT UN HAVEL
SADEGH HEDAYAT- BUFNIȚA OARBĂ
CORNELIA PĂUN HEINZEL : TREIZECI DE ANI...
CORNELIA PĂUN HEINZEL : DICŢIONARUL...
ARTA MINIATURILOR ÎN ARMENIA
Mihai Eminescu, jurnalistul
more

Texte din Cenaclul Literar

Anemone

Submitted by on

Vericule, vericule, tare mi-a fost dor de chipul tau străfulgerat de lumina bunătăţii şi blândeţii !
Deşi peste creştetele nostre au trecut valuri,
valuri de vremuri,
te simt aici lângă mine, cu fruntea sprijinită pe genunchi
urmărind :
gesturile pline de compasiune ale mamei
când işi scalda copilul ;
bucuria juvenilă a Saftei, in mijlocul florilor ;
pe Mos Niculaie Cobzarul meditand la zădărnicia vieţii.

Cenaclu Literar: 

Impromptu

Submitted by on

ţi-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest
rotund era
plin de fluturi verzi înmiresmaţi
ilang ilang
troiţe zideau la căpătâi blajinii

numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el ascuţit
gust amarnic
de fiară şi întuneric
dincolo tresălta
povară de înger
fiecare forceps îl simţea încă viu nostalgic
cu degete subţiri şi miros de sânge de smirnă şi lapte
şi te uram

nici acum nu mai ştiu
cum am ridicat din carne mânăstire
în genunchi zadarnic să te rogi
celui care
fereastra închideam

Cenaclu Literar: 

Fluturele

Submitted by on

Sunt sigur c-am s-o găsesc
aici
in oraşul de tinichea, cu păsări cu glas de tramvai, care
cârâie, scârţie...cârâie, scârţie...

Trezită din cutele hainei, Singurătatea coboară in fugă pe scara profesorilor;
loveşte din neatenţie cerbii impăiaţi din hol;
potriveşte limbile ceasului sa bată exact la timpul sfârşitului de ore
si iese in piaţă:
inspiră, expiră... inspiră, expiră...

Cenaclu Literar: 

Poemul fiului meu

Submitted by on

Poemul fiului meu

pun lira-aceasta simplă drept pernă căpătâi
să dorm pe neajunsul şi clocotirea mâinii
ca să visez mirosul de coacere al pâinii
şi toţi poeţii-aceia ce i-am iubit întâi

e-adevărat că lumea îmi e un pic străină
deşi, eu aş primi-o în sufletul meu, toată
dar am o altă lume şi sunt aşa bogată
că fericirea-mi pare aproape ca o vină

iar scriitura-mi este lumina mea din sânge
întâiul vis şi poate chiar ultima nădejde
blestemul meu în care acela ce-l citeşte
s-audă cum izvorul meu susură şi plânge

Cenaclu Literar: 

Calcam pe iarba de sarut nebuna

Submitted by on

Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

27 ianuarie 2005

Cenaclu Literar: 

more