Ritmuri 1

trei eunuci căutaseră să-şi dispute
o parte din gândurile aruncate
în subteranele cuvintelor decolorate.

aseară, la singurul cinematograf cochet,
devorai angoasele ciclopilor
şi ochii necuvintelor.

câteva pisici artiste hăituiau, nestingherite,
un avocat de provincie
cu gust de cerneală şi litere.

poemul iluziilor fusese răvăşit
de câteva dileme necircumscrise
care se cuibăriseră
la sânul rotund al vorbelor rostite.

S-a-nfipt o spaimă grea în trup şi-n minte.
Pe tronul zilei clipa vrea s-abdice.
Agonizând sub ropot de alice,
Scuipate-n jur din ruginite flinte.

Cine-ar putea în jur să se implice,
Să-mi ocrotească trecerea fierbinte
Spre ceas surpat în zid de oseminte
Gemând etern sub şfichiuiri de bice.

Nu mai am timp de contemplări trândave.
Cuprind genunchii orelor supus,
Cerşesc iertare ornicelor grave

Şi îmbrăcat în straiul meu de mus,
Mă-ntorc târziu pe şubrezite nave,
Să prind un fulger care n-a apus.

Nu mai ştia de când căuta printre gunoaie...
La început îi fusese tare greu. Rămăsese, într-o primăvară, fără slujbă din cauza unei altercaţii cu şeful lui direct. Individul îi ordonase să facă un fals, iar el nu acceptase. Sub pretextul reducerii de personal, din cauza cheltuielilor prea mari, fu într-o zi dat afară. Nu primi nici-o explicaţie suplimentară şi nici măcar o minimă compensaţie.