Texte din Cenaclul Literar

Sonet

îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

în pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

18 ianuarie 2005

Cenaclu Literar: 

Exil

Moartea începe de la rădăcină
nu mai ai limbă
nu mai ai trecut
nu mai ai patrie
Începi să mori
simţi cu vârful degetelor.

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Dicţionarul suferinţei

Coşmar
Pseudonimul unui carnaval nocturn
Junghi
Răcnet întemniţat de zeul taciturn
Moarte
Ultima filă citită dintr-o carte
Urmă
Mormântul pasului grăbit
Umbră
Tot ce-ţi rămâne după ce-ai iubit
Uitare
Un loc în care treci subit
Lacrimă
Testamentul unui îndrăgostit
Vers
Cuvinte gravitând în propriul univers
Om
Cea mai mică particulă dintr-un atom
Eu
Încă mai cred în bunul Dumnezeu

Cenaclu Literar: 

Povestea unei bancnote

Desigur, sunt poveşti mult mai interesante decât cea a unei bancnote, fie ea chiar una de douăzeci de dolari. De istorii, ce să mai vorbim?! Dar ea, povestea, a picat exact într-o săptămână în care evenimentele obişnuite, normale, erau cam rare. De singurul subiect vechi-nou se ocupa colegul meu, cu mult mai multă experienţă: despre cearta dintre Palate scria de vreo trei ani... Mie, Şefu mi-a dat ordin să scriu despre o "întâmplare cât mai inedită". Şi mi-am zis că ce poate fi mai inedit decât să scriu despre o bancnotă?

Cenaclu Literar: 

Poezii

Călător printre cuvinte 1

revelaţiile fluturilor
spală ochii deghizaţi
ai poetului renascentist.

patimile verbelor nu mai reuşesc
să intre în graţiile pietrelor unghiulare.

am pescuit rubine şi smaralde
din ochii lui Odiseu.

un alt episod al orbirii ciclopului,
alţi pretendenţi la curtea Penelopei.

zece ani în temniţele insalubre
poposesc cerşetorii şi regii damnaţi.

ne scăldăm în fiordurile îndepărtate,
unde mai muşcă vulturii din poeme sculptate.

Cenaclu Literar: